Skip to content

Un Noul Cod: Insolvenţa unei firme va dura maximum 4 ani

26 Iunie 2014

Noul Cod al Insolvenţei - durata insolventei - datoria minima pentru insolventaNoua lege privind insolvenţa, denumită generic Noul Cod al Insolvenţei (NCI), va intra în vigoare de sâmbătă 28 iunie. Potrivit noilor dispoziţii, procedura insolvenţei va putea fi începută doar pentru datorii de minimum 40.000 de lei. În plus, procedura va avea o durată limitată, de maximum 4 ani, împărţiţi în două etape.

Insolvenţa se va face după noi reguli, începând de sâmbătă 28 iunie.

Mai exact, Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr 466 din data de 25 iunie 2014.

Conform procedurii, această lege va intra în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv pe 28 iunie.

Totuşi, prima zi în care se va aplica această lege este luni, 30 iunie, deoarece 28 iunie este zi nelucrătoare.

Implicit, ultima zi în care se va aplica vechea lege privind insolvenţa, respectiv Legea nr. 85/2006, este 27 iunie.

În plus, dispoziţiile NCI vor fi completate, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă şi ale Codului civil, care au intrat în vigoare pe 15 februarie 2013.

Cui i se aplică noua lege privind insolvenţa

Noua lege privind insolvenţa li se aplică firmelor, instituţiilor de credit, firmelor de asigurare şi reasigurare, grupurilor de firme şi regiilor autonome.

În plus, NCI nu li se aplică următoarelor categorii:

  • celor care exercită profesii liberale şi celor cu dispoziţii speciale în ceea ce priveşte regimul insolvenţei lor;
  • unităţilor şi instituţiilor de învăţământ preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului (OG) nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, prin Legea nr. 85/2014, o persoană va fi considerată ca deţinând controlul atunci când:

  • deţine în mod direct sau indirect o participaţie calificată de cel puţin 40% din drepturile de vot ale respectivei societăţi şi niciun alt asociat sau acţionar nu deţine în mod direct ori indirect un procentaj superior al drepturilor de vot;
  • deţine în mod direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot în adunarea generală a societăţii respective;
  • în calitate de asociat sau acţionar al respectivei societăţi dispune de puterea de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere.

Conform aceleiaşi legi, controlul reprezintă capacitatea de a determina sau influenţa în mod dominant, direct ori indirect, politica financiară şi operaţională a unei societăţi sau deciziile la nivelul organelor societare.

Procedura insolvenţei începe de la o datorie de minimum 40.000 de lei

Pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a insolvenţei, o firmă trebuie să aibă o datorie minimă, denumită valoare-prag, de 40.000 de lei (n.red. – de circa 9.100 de euro la cursul Băncii Naţionale a României de astăzi), pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, şi de 6 salarii medii brute pe economie/salariat, pentru salariaţi.

Această valoare-prag este stabilită atât pentru creditori, cât şi pentru debitor.

Mai exact, datoria unei firme trebuie să fie de minimum 40.000 de lei, atât atunci când solicită să intre în insolvenţă, cât şi atunci când altă companie îi cere insolvenţa.

În plus, valoarea – prag de 40.000 de lei se referă inclusiv la cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, pentru a începe procedura insolvenţei, datoria de 40.000 de lei trebuie să nu fi fost achitată în termen de minimum 60 de zile de la scadenţă.

Mai exact, potrivit NCI, insolvenţa este de două tipuri:

  • relativă; insolvenţa debitorului se prezumă, dacă, după 60 de zile de la scadenţă, el nu îşi plăteşte datoria faţă de creditor;
  • iminentă, atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

De la ce dată începe insolvenţa

Debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a începe procedura de insolvenţă, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia acestei stări, se menţionează în NCI.

Dacă la data expirării acestui termen, debitorul este angrenat, cu bună-credinţă, în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligaţia de a adresa tribunalului o cerere de insolvenţă, în termen de 5 zile de la eşuarea negocierilor.

Conform noii legi privind insolvenţa, data deschiderii acestei proceduri reprezintă:

  • dacă debitorul cere deschiderea ei, data pronunţării încheierii judecătorului-sindic; dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor, judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale; minuta încheierii privind deschiderea procedurii insolvenţei se comunică, de îndată, administratorului judiciar provizoriu/ lichidatoriului judiciar provizoriu numit de către judecătorul-sindic;
  • în cazul cererii creditorului de deschidere a procedurii, data pronunţării sentinţei judecătorului-sindic; în acest caz, la cererea debitorului, judecătorul-sindic poate dispune, prin încheiere, în sarcina creditorului consemnarea, la o bancă, a unei cauţiuni de până la 10% din valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 de lei; cauţiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancţiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii;
  • dacă insolvenţa este transfrontalieră, momentul la care hotărârea de deschidere a procedurii produce efecte, chiar dacă aceasta nu are caracter definitiv.

Planul de reorganizare trebuie executat în 3 ani

Din noua lege a insolvenţei rezultă că procedura poate avea o durată maximă de 4 ani, neputând fi prelungită mai mult de-atât, aşa cum se întâmpla prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

Mai exact, durata maximă a perioadei de observaţie este de un an, calculată de la data deschiderii insolvenţei, se menţionează în NCI.

Perioada de observaţie reprezintă timpul cuprins între data deschiderii procedurii insolvenţei şi data confirmării planului de reorganizare sau, după caz, a intrării în faliment.

Pe lângă această perioadă, executarea planului de reorganizare, respectiv insolvenţa în sine, nu va putea depăşi 3 ani, calculaţi de la data confirmării acestuia.

Planul de reorganizare trebuie depus în termen de 30 de zile de la publicarea tabelului definitiv de creanţe în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă (BPI). Acest termen poate fi prelungit la solicitarea oricărei părţi interesate sau a administratorului judiciar, pentru motive temeinice.

În plus, cuantumul creanţelor necesar pentru a fi aprobat planul de reorganizare este de 30%, conform Legii nr 85/2014.

Termenele de plată stabilite prin contracte – inclusiv de credit sau de leasing – pot fi menţinute prin plan, chiar dacă depăşesc perioada de 3 ani.

„Aceste termene pot fi şi prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă iniţial erau mai scurte de trei ani. După realizarea tuturor obligaţiilor din plan şi închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă”, se mai scrie în NCI.

Planul de reorganizare va menţiona:

  • categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate;
  • tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate;
  • dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi descărcaţi de răspundere;
  • ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanţe, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula în baza unui raport de evaluare;
  • modalitatea de achitare a creanţelor curente.

„Modificarea planului de reorganizare, inclusiv prelungirea acestuia se poate face oricând pe parcursul procedurii de reorganizare, fără a se putea depăşi o durată totală maximă a derulării planului de 4 ani de la confirmarea iniţială”, se subliniază în NCI.

Pe vechea lege, nr 85/2006, în practică, insolvenţa unei firme putea dura mulţi ani, deoarece perioada de observaţie nu era limitată. Astfel, firmele puteau prelungi această perioadă prin introducerea de contestaţii.

După deschiderea insolvenţei, debitorului nu i se pot adăuga accesorii

Toate cheltuielile aferente insolvenţei sunt suportate din averea debitorului, se menţionează în Legea nr. 85/2014.

Aceste cheltuieli le includ şi pe cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/sau de lichidatorul judiciar.

Plăţile în procedura insolvenţei se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe bază de dispoziţii emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidatorul judiciar.

În plus, disponibilităţile băneşti vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.

Sumele aferente insolvenţei vor fi plătite cu prioritate în momentul existenţei disponibilului în contul debitorului, conform NCI.

Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesoriu, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior datei deschiderii insolvenţei.

Totuşi, există o excepţie de la această prevedere.

Mai exact, creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator aprobat de comitetul creditorilor.

„În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăţi. În cazul în care planul eşuează, acestea se datorează până la data deschiderii procedurii falimentului”, se subliniază în NCI.

De asemenea, contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii.

Lichidatorul poate vinde din bunurile debitorului

Conform noii legi a insolvenţei, în lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare (n.red. – un fond al autorităţilor).

În plus, în această situaţie, plăţile urmează să fie făcute potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului (OUG) nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat.

„Sumele plătite din fondul de lichidare pentru cheltuielile de procedură sunt considerate avansuri şi vor fi restituite de către practicianul în insolvenţă din averea debitoarei la momentul existenţei lor”, se mai scrie în NCI.

În plus, dacă nu există suficiente fonduri pentru a acoperi cheltuielile aferente insolvenţei, atunci, oricând în timpul acestei proceduri, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va putea vinde bunuri ale debitorului.

Bunurile pe care le poate valorifica debitorul trebuie să fie libere de sarcini, respectiv să nu fie esenţiale pentru reorganizare.

De asemenea, într-o astfel de situaţie, administratorul judiciar trebuie să valorifice de urgenţă bunurile debitorului.

În plus, valoarea la care se vor vinde bunurile debitorului va fi minimum valoarea de lichidare a acestora, stabilită de un evaluator.

„Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum privilegii, ipoteci, gajuri sau drepturi de retenţie, sechestre, de orice fel. Fac excepţie de la acest regim măsurile asigurătorii dispuse în procesul penal în vederea confiscării speciale şi/sau confiscării extinse”, se precizează în NCI.

Insolvenţa suspendă acţiunile judiciare

De la data deschiderii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, conform NCI.

„Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanţelor”, se subliniază în noua lege privind insolvenţa.

Repunerea pe rol a acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau măsurilor de executare silită este posibilă doar în cazul desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de deschidere a procedurii.

În plus, aceste acţiuni sunt repuse pe rol, dacă toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv al creanţelor primesc sumele ce li se datorează în perioada de observaţie sau renunţă la judecată în perioada de observaţie, deoarece judecătorul-sindic va dispune închiderea procedurii, fară a dispune radierea debitorului din registrul în care este înregistrat.

„În cazul în care hotărârea de deschidere a procedurii este desfiinţată sau, după caz, revocată, acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului pot fi repuse pe rol, iar măsurile de executare silită pot fi reluate. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează”, se precizează în NCI.

Totuşi, în timpul insolvenţei, nu vor fi suspendate:

  • căile de atac promovate de debitor, împotriva acţiunilor unui/unor creditor/i începute înaintea deschiderii procedurii, şi nici acţiunile civile din procesele penale îndreptate împotriva debitorului;
  • acţiunile judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi;
  • acţiunile judiciare pentru determinarea existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute după data deschiderii insolvenţei.

În timpul insolvenţei se poate cere falimentul firmei aflată în această stare, într-o anumită situaţie

Conform Legii nr. 85/2014, titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul-sindic în timpul insolvenţei şi al cărei cuantum depăşeşte valoarea-prag de 40.000 de lei, poate solicita pe parcursul perioadei de observaţie, respectiv până începe executarea planului de reorganizare, deschiderea procedurii de faliment a debitorului.

Totuşi, într-o astfel de situaţie, până să fie declarat falimentar, debitorul dispune de un termen de 60 de zile de la data luării măsurii de către administratorul judiciar sau a hotărârii instanţei de judecată ca să-şi achite creanţele de peste 40.000 de lei, care au fost recunoscute în timpul insolvenţei.

De asemenea, în cazul bunurilor debitorului deja adjudecate sau a sumelor indisponibilizate prin proceduri de executare silită până la data deschiderii insolvenţei, organele de executare vor vira sumele corespunzătoare în contul special dechis la bancă pentru plăţile din timpul acestei proceduri, mai puţin onorariul acestora şi celelalte cheltuieli de executare efectuate.

În plus, în cazul unei executări silite efectuate înainte de insolvenţă, debitorul îşi păstrează toate drepturile prevăzute de respectiva procedură.

Intabulările din insolvenţă sunt fără efect faţă de creditori

Conform noii legi a insolvenţei, dacă la data deschiderii insolvenţei un drept, act sau fapt juridic nu era opozabil terţilor, atunci înscrierile, transcrierile, intabulările şi orice alte formalităţi specifice necesare acestui scop, inclusiv cele dispuse în cursul unui proces penal în vederea confiscării speciale şi/sau extinse, efectuate după data deschiderii acestei proceduri, sunt fără efect faţă de creditori.

De la această situaţie există o excepţie.

Mai exact, prevederea nu se aplică în cazul în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanţă, autoritatea ori instituţia competentă cel mai târziu în ziua premergătoare hotărârii de deschidere a procedurii.

În plus, dacă se efectuează înscrieri de acest tip, acestea vor fi radiate de drept.

Totuşi, orice transfer, îndeplinire a unei obligaţii, exercitare a unui drept, act sau fapt realizat în temeiul unor contracte financiare calificate, precum şi orice acord de compensare bilaterală sunt valabile, pot fi executate şi/sau opuse unui cocontractant insolvent ori unui garant insolvent al unui cocontractant, conform condiţiilor rezultând din înţelegerea părţilor, fiind recunoscute ca bază de înscriere a creanţei.

De asemenea, în timpul insolvenţei creditorii pot compensa creanţa sa cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii.

„Compensarea poate fi constatată şi de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar”, se menţionează în NCI.

Furnizorii de utilităţi trebuie să accepte termene de plată de 90 de zile pentru firmele aflate în insolvenţă

Noua lege privind insolvenţa menţionează că orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau averea acestuia, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv.

Potrivit reglementărilor, consumatorul captiv este cel care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul.

Totuşi, pentru serviciile furnizate de cei de la electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea, debitorul are obligaţia de a achita contravaloarea acestora având dreptul la un termen de plată de 90 de zile.

Dacă, dupa cele 90 de zile, datornicul nu-şi achită creanţele născute după deschiderea insolvenţei, aferente serviciilor prestate, furnizorul de utilităţi poate întrerupe furnizarea serviciilor.

O parte din NCI a fost declarat neconstituţional acum şase luni

Noua lege a insolvenţei are la bază un text care a fost declarat neconstituţonal acum şase luni.

Mai exact, un proiect de lege privind insolvenţa a fost publicat, spre dezbatere publică, pe site-ul Ministerului Justiţiei, la începutul lunii septembrie 2013.

Acest proiect a fost adoptat de Guvern la începutul lunii octombrie prin OUG nr. 91/2013, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Parta I, nr 620 din data de 4 octombrie 2013, dar a intrat în vigoare pe 25 octombrie 2013.

Ordonanţa menţionată a fost în vigoare doar câteva zile, deoarece a fost declarată neconstituţională.

Mai exact, Curtea Constituţională a României (CCR) a declarat neconstituţională OUG nr. 91/2013 prin Decizia nr. 447/2013, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr 674 din 1 noiembrie 2013.

Astfel, OUG nr. 91/2013 privind insolvenţa s-a aplicat doar o săptămână.

Conform motivării, CCR a declarat neconstituţională ordonaţa de urgenţă din octombrie 2013, deoarece cuprindea două articole de lege care nu respectau obligatoriu legile, erau neclare şi imprevizibile.

Mai exact, din OUG nr. 91/2013 au fost declarate neconstituţionale următoarele prevederi:

  • prin care ordonanţa se aplica retroactiv pentru firmele aflate în insolvenţă;
  • radiourile şi televiziunile aflate în insolvenţă nu puteau emite de la data când le era declarată insolvenţa până când le era aprobat planul de reorganizare.

De asemenea, Curtea a motivat, acum 6 luni, că prevederile privind insolvenţa n-ar fi trebuit adoptate prin OUG, deoarece nu erau îndeplinite condiţiile pentru un astfel de act normativ, respectiv nu era necesară o procedură de urgenţă. În plus, insolvenţa era deja un domeniu reglementat de Parlament.

Astfel, de la 1 noiembrie 2013, procedura de insolvenţa s-a făcut, din nou, pe Legea nr. 85/2006.

Faţă de OUG nr. 91/2013, prin Legea nr. 85/2014, planul de reorganizare a fost prelungit. Mai exact, prin ordonanţa din octombrie, insolvenţa avea o durată de un an, dar de pe 28 iunie va fi de 3 ani, la fel ca prin Legea nr. 85/2006.

Totuşi, la fel ca în ordonanţa din octombrie 2013, valoarea – prag pentru insolvenţă este de 40.000 de lei.

Astfel, majoritatea prevederilor privind insolvenţa din OUG nr. 91/2013 au fost menţinute în NCI, doar unele fiind schimbate.

Aceste modificări au fost introduse în urma discuţiilor din Parlament şi propunerilor făcute de mediul de afaceri.

NCI intră în vigoare la 37 de zile de când este declarat constituţional

Legea nr. 85/2014 a fost adoptată de Camera Deputaţilor, pe 15 aprilie.

Apoi, pe 22 aprilie, această lege a fost depusă la Secretariatul general al Camerei Deputaţilor pentru exercitarea dreptului de sesizare asupra constituţionalităţii legii.

Acest drept şi l-au exercitat 83 de deputaţi liberali. Ei au contestat NCI la Curtea Constituţională a României (CCR) într-o sesizare depusă pe 23 aprilie.

Totuşi, noua lege a insolvenţei a fost trimisă spre promulgare Preşedintelului României, pe 24 aprilie.

În şedinţa din 21 mai 2014, CCR a declarat constituţional NCI, dar decizia nu a fost publicată imediat.

În aceste condiţii, pe 17 iunie, premierul Victor Ponta a trimis o scrisoare către CCR, solicitând ca Decizia prin care se stabileşte că noua lege a insolvenţei este constituţională să fie motivată, ca să poată fi publicată în Monitorul Oficial şi legea să poată fi promulgată.

În aceeaşi zi, CCR a precizat, într-un comunicat de presă, că, potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, termenul de redactare a actului jurisdicţional este de cel mult 30 de zile de la data pronunţării.

„După redactare, decizia va fi comunicată Preşedintelui României și se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I”, se menţionează într-un comunicat de presă publicat, pe 17 iunie, pe site-ul CCR.

La începutul şedinţei de Guvern din 18 iunie, Victor Ponta, premierul României, a declarat că:

„Primul lucru extraordinar pentru încasările la buget, extraordinar de bun, va fi dacă, după nenumărate piedici de toate tipurile, puse de tot felul de grupuri de interese şi de oameni politici, o să avem promulgată noua lege a insolvenţei. A fost adoptată de Parlament, CCR, cu 9-0 (n.red. – unanimitate), a considerat-o constituţională. Acum, prin tot felul de tertipuri şi hăţişuri birocratice, încă nu este promulgată. Înţeleg că cele 30 de zile se îndeplinesc pe 21 (iunie), nu domnule ministru Cazanciuc? Deci, sâmbătă se împlinesc cele 30 de zile. CCR a lucrat cu viteză, 30 de zile ca să motiveze, de fapt, decizia. Important este ca Preşedintele să o promulge. Vreau doar să ştiţi, membrii Guvernului şi populaţia României, că datoriile firmelor aflate în insolvenţă către bugetul de stat sunt de 41 de miliarde de lei. Vă rog să vă gândiţi şi la bugetul fiecărui minister prezent aici, ce înseamnă 41 de miliarde de lei. Nu înseamnă că vom recupera toţi banii, dar înseamnă că vom recupera o parte importantă şi mai ales vom da un mesaj către cei care intră în insolvenţă că, de fapt, să facă evaziune fiscală, să nu plătească taxe şi impozite şi să perturbe competiţia cu celelalte firme private, că acest mod românesc de a evaziona statul va înceta”.

Termenul de redactare a motivării Deciziei CCR privind insolvenţa s-a împlinit sâmbătă 21 iunie, dar decizia a fost publicată în Monitorul Oficial, în data de 20 iunie.

Concret, începând de vineri 20 iunie, noua Lege a insolvenţei a devenit constituţională, odată cu publicarea în Monitorul Oficial, Partea I, nr 454 a Deciziei CCR nr. 283/2014.

Prin această decizie a fost respinsă obiecţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 alin. (6), art. 42 alin. (1) şi (10), art 43 alin. (2), art. 48 alin. (1) şi (8), art. 51 alin. (6), art. 57 alin. (6), art. 59 alin. (6), art. 62 alin. (2), art. 75 alin. (4), art. 77 alin. (4), art. 111 alin. (2) şi art. 160 alin. (5) din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi ale legii în ansamblul său.

Fiind îndeplinită condiţia ca Decizia CCR privind legea insolvenţei să fie publicată în Monitorul Oficial, preşedintele a semnat, pe 24 iunie, decretul noii legi a insolvenţei, respectiv Decretul nr. 473/2014 pentru promulgarea Legii privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Astfel, NCI a putut fi publicat în Monitorul Oficial, ceea ce s-a întâmplat pe 25 iunie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: