Skip to content

Cei 18 termeni financiari pe care ar fi bine să îi cunoască toată lumea

28 August 2014

scoring FICO_creditare_conditiiDobânda compusă sau contul escrow sunt doi dintre termenii cu care ne întâlnim de multe ori în activitatea curentă, dar pe care îi cunoaștem puțin. Dacă sensul lor ne-ar fi familiar, ne-ar fi mai ușor să evităm multe probleme financiare și ne-ar crește sumele câștigate și cele rămase în buzunarul nostru.  

1. Dobanda compusă. Când investiți sau economisiți, aceasta este dobânda pe care o câștigați la suma depusă, plus orice dobândă acumulată în timp. Când luați un credit, aceasta este dobânda pe care o plătiți la suma inițială împrumutată, precum dobânda taxată care este adăugată la soldul restant, în timp.

Gândiți-vă la aceasta ca la o dobândă la dobândă. Vă va face economiile și datoria să crească cu o rată mai rapidă decât dobânda simplă, care este calculată numai la valoarea principalului.

2. Scoring-ul FICO (Fair Isaac Corporation). Un număr folosit de bănci și de alte instituții financiare pentru a evalua capacitatea de returnare a unui credit de către debitor. Acesta variază între 300 și 850, fiind cu atât mai bun cu cât este mai ridicat. Astfel, cu cât este mai mare scorul pe care îl obțineți, cu atât vor fi mai bune condițiile creditului pe care le veți primi din partea băncii.

Cei care obțin un scor de sub 620 s-ar putea să aibă dificultăți în a obține un credit la o rată de dobândă favorabilă, scrie LearnVest.com.

Acronimul Fair Isaac Corporation provine de la numele companiei cu același nume. Aceasta a furnizat metodologia pentru a calcula scorul creditului, pe baza mai multor factori, printre care istoricul de plată, durata istoriei creditului și suma totală datorată.

Acest tip de scoring arată probabilitatea ca o persoană fizică să-şi plătească în viitor ratele la timp, conform Biroului de Credit. În România, acest tip de scoring a fost introdus de Biroul de Credit începând cu martie 2009, potrivit site-ului acestuia.

„Biroul de Credit, prin intermediul serviciului CRED-IT, pune aceste informaţii la dispoziţia participanţilor (n.a. – la Biroul de Credit) on-line, atunci cand aceştia le solicită în vederea acordării unui credit sau a monitorizării creditelor acordate. Informaţia este furnizată, în termen de câteva secunde, sub forma raportului de credit. De asemenea, Biroul de Credit pune la dispoziţia persoanelor solicitante, gratuit, o dată pe an, situaţia înscrierii în bazele de date ale acestuia, informaţie care conţine inclusiv numele participantului sau participanţilor care au înregistrat aceste persoane”, se mai scrie pe site-ul acestei organizații.

Participanţii în sistemul Biroului de Credit pot fi bănci, societăţi de credit de consum, societăţi de leasing şi societăţi de asigurări. La data de 31 decembrie 2011, în România, participanţii în sistemul Biroului de Credit erau 36 de instituţii de credit, aproximativ 99,98% din piaţa de retail, şi 19 instituţii financiare nebancare. 

Introducerea FICO reprezintă cea de-a treia fază de dezvoltare a Biroului de Credit, care funcționează din 16 august 2004. Înfiinţat la sfârşitul anului 2003 şi înregistrat la Registrul Comerţului în data de 16 februarie 2004, Biroul de Credit este o societate pe acţiuni care este membră a Asociaţiei Europene a Birourilor de Credit (ACCIS).

3. Valoarea netă reprezintă diferența dintre active și pasive.

Vă puteți calcula valoarea netă de care dispuneți prin însumarea tuturor banilor și investițiilor de care dispuneți, inclusiv actuala valoare de piață a casei și a mașinii, precum și soldul oricărui cont curent, de economii, de pensionare sau a oricărui alt cont.

Apoi, din această sumă scădeți toate datoriile, inclusiv soldul creditului ipotecar, cel al cardului de credit și oricare alte împrumuturi sau obligații.

Numărul valorii nete rezultat vă ajută să luați pulsul sănătății voastre financiare generale.

4. Alocarea activelor. Acesta este procesul prin care decideți ce proporție din portofoliul vostru ați dori să-l dedicați unor variate clase de active, pe baza obiectivelor, toleranței personale la risc și orizontului de timp. Acțiunile, obligațiunile și banii, sau echivalentul în bani, precum certificatele de depozit, reprezintă cele trei tipuri de majore de clase de active, iar fiecare dintre acestea reacționează diferit la ciclurile pieței și condițiile economice.

De exemplu, depozitele au potențialul de a asigura o creștere puternică, în timp, dar pot fi și mai volatile decât celelalte.

Obligațiunile tind să crească mai lent decât restul tipurilor de investiții, dar, în general, sunt percepute de a avea un risc mai redus.

O strategie de invetiții obișnuită este de a vă diversifica portofoliul în multiple tipuri de active cu scopul de a distribui riscul, beneficiind, în același timp, de creștere.

5. Obligațiunile. Denumite, de obicei, titluri de valoare cu venit fix, obligațiunile sunt, în primul rând, investiții de datorie. Când cumpărați o obligațiune, împrumutați bani unei entități, de obicei, guvernul sau o corporație, pentru o anumită perioadă de timp, la o rată fixă a dobânzii, de asemenea, denumită bon.

Apoi, primiți periodic plăți din dobândă și suma împrumutată la data maturității obligațiunii.

6. Câștigurile de capital. Creșterea valorii unui activ sau a unei investiții, precum o acțiune pe piața de capital sau un bun imobiliar, peste prețul inițial de cumpărare. Totuși, câștigul este doar pe hârtie până când activul este vândut efectiv.

Din contră, o pierdere de capital reprezintă o scădere în valoarea activului sau a investiției.

Plătiți taxe în ambele cazuri, atât la câștigurile pe termen scurt, mai puțin de un an, cât și la cele  pe termen lung, peste un an, atunci când vindeți o investiție. Prin contrast, o pierdere de capital vă poate ajuta să vă reduceți taxele.

Mai multe detalii despre taxele și comisioanele pe care le au de plătit cumpărătorii și firmele de pe piața de capital puteți citi în articolul „Tarifele de pe piața de capital scad, de pe 16 septembrie. Mai multe modificări au fost adoptate recent”.

Câștigurile de pe piața de capital din țara noastră sunt impozitate cu 16%.

7. Reechilibrarea. Procesul de cumpărare și de vânzare a titlurilor de valoare cu scopul de a vă păstra alocarea bunurilor dorite.

De exemplu, dacă obiectivul vostru de alocare a bunurilor este de 60% acțiuni, 20% obligațiuni și 20% bani, iar piața de capital a evoluat deosebit de bine, în ultimul an, s-ar putea ca alocarea voastră financiară să se fi mutat la 70% acțiuni, 10% obligațiuni și 20% bani.

Pentru a vă reechilibra portofoliul, puteți vinde o parte dintre acțiuni și să reinvestiți câștigurile astfel obținute în obligațiuni. Altă variantă de reechilibrare a portofoliului, este de  investi noi bani în obligațiuni.

8. Acțiunile se referă atât la cele deținute la o companie listată la bursă, cât și la una nelistată.

Dacă dețineții acțiuni simple, la o companie de pe piața de capital, puteți vota la întâlnirile acționarilor și să primiți dividende. Totuși, sunteți cel mai mic în ierarhia companiei.

Acționarii preferați dețin o parte mai mare din bunuri și câștiguri decât proprietarii de acțiuni simple, de exemplu, ei primesc primii dividendele, dar ei nu au drept de vot.

9. Amortizarea reprezintă procesul prin care vă plătiți datoriile în rate regulate, într-o perioadă fixă de timp. De exemplu, creditul ipotecar este amortizat folosind plățile lunare care sunt calculate pe baza sumei împrumutate, plus dobânda care ar trebui plătită pe întreaga perioadă a creditului.

10. ARM (adjustable rate mortgage, rata ajustabilă a creditului ipotecar) este un tip de credit ipotecar în care dobânda pe care o plătești pe soldul restant crește și scade pe baza unei anumite referințe. De obicei, ARM începe la o rată fixă, pentru o scurtă perioadă de timp, iar apoi rata se resetează anual, pe baza acelei referințe sau o sumă suplimentară.

De exemplu, dacă aveți un ARM pe cinci ani, atunci va fi stabilită o rată fixă pentru cinci ani. Ulterior, rata se va modifica pe baza termenilor din creditul ipotecar. Acest lucru înseamnă că plățile lunare pot fi la un nivel scăzut, dar ulterior să crească, uneori semnificativ, după ce perioada cu rata fixă s-a încheiat.

11. Escrow-ul este un cont deținut de o a treia parte, una imparțială, de obicei, o bancă, în numele a altor două părți care sunt implicate într-o tranzacție. De exemplu, în timpul procesului de cumpărare al unei locuințe, cumpărătorul va depune o anumită sumă într-un cont escrow pe care vânzătorul nu o poate retrage, până când termenii contractului, precum trecerea unei inspecții, au fost îndepliniți și vânzarea este finalizată.

Într-un asemenea cont pot fi păstrați bani care mai târziu vor fi folosiți pentru a plăti asigurarea proprietarului și taxele de proprietate.

De asemenea, lunar, poate fi depusă o anumită sumă într-un cont escrow, care să acopere primele de asigurare și taxele datorate.

12. Rate ipotecare fixe. Un credit ipotecar care are o dobândă fixă pe întreaga perioadă a creditului. Cu un credit ipotecar cu rată fixă, nu trebuie să-ți faci griji că va crește valoarea sumei achitate lunar, dacă dobânda ratelor crește. Dezavantajul este că veți plăti rate mai mari, dacă dobânda scade.

13. Asigurarea de viață permanentă este un tip de poliță, care acoperă pagubele pe întreaga perioadă de existență și, care, de asemenea, oferă o componentă de investiții, de numită valoarea în numerar. Poți retrage sau împrumuta împotriva acelei valori de numerar, după o perioadă de predare. Primele de asigurare pentru o asigurare de viață permanentă sunt, de obicei, mai scumpe decât pentru o asigurare de viață la termen.

14. Prima de asigurare reprezintă plata făcută către firma de asigurare în schimbul protecției contra pierderilor financiare în conformitate cu scopul poliței tale. Aceasta poate fi plătită lunar, semestrial, de două ori pe an sau anual.

15. Perioada asigurării de viață este un tip de poliță care acoperă o perioadă prestabilită, de obicei între 5 și 30 de ani. Dacă persoana asigurată decedează, în perioada stabilită, atunci beneficiarii primesc o anumită sumă. Dacă persoana trăiește, atunci, la expirare, polița nu va fi încasată.

Proprietarul poliței poate decide să o reînnoiască acoperirea, la finalizarea perioadei sau poate să o anuleze oricând, fără să plătească nicio penalizare.

16. Persoana întreținută este cea dependentă financiar de venitul altcuiva, de obicei, un copil  sau o rudă mai în vârstă. De obicei, există anumite deduceri pentru cei care au în întreținere o persoană.

17. Deducerea detaliată este o cheltuială planificată pe care Fiscul permite să fie dedusă din venitul brut, ceea ce ar reduce și mai mult venitul impozabil. Deducerea detaliată poate include creditul, cheltuielile medicale și cele dentare sau cadourile pentru actele de binefacere.

18. Deducerea standard reprezintă o anumită sumă de bani care poate fi folosită pentru a reduce venitul tău taxabil, dacă decizi să nu îți enumeri deducerile.

Sursele articolului: LearnVest.combirouldecredit.ro.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: