Skip to content

Insolvenţa simplificată: Cum dau faliment PFA-urile

29 Iulie 2014

faliment_insolventa_lichidare_cum poate fi lichidata o PFA_cum poate intra in faliment o PFAPersoanele fizice autorizate (PFA) și unele firme pot intra direct în faliment, fără să mai treacă prin insolvență, conform Legii nr. 85/2014, care a intrat în vigoare acum o lună. Cu toate acestea, până să fie închise, ele trebuie să respecte o parte din procedura insolvenței.

De o lună, de pe 28 iunie 2014, se aplică noi reguli privind insolvența, după ce a intrat în vigoare Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, denumită generic Noul Cod al Insolvenței (NCI).

Mai multe detalii despre această lege puteți citi în articolul „Un Noul Cod: Insolvenţa unei firme va dura maximum 4 ani”.

Ce reprezintă insolvența simplificată

Conform noilor reglementări, în unele situații nu se aplică procedura generală a insolvenței, ci una simplificată.

Aceste situații depind de tipul celor care solicită insolvența și de unele condiții pe care trebuie să le îndeplinească firmele.

Astfel, procedura simplificată reprezintă acea insolvenţă prin care un anumit tip de debitor intră direct în procedura de faliment.

Există și o a doua variantă. Aceasta din urmă presupune ca procedura simplificată să înceapă după o perioadă de observaţie de maximum 20 de zile.

Perioada menționată este dedicată analizării următoarelor elemente:

  • patrimoniul firmelor, pentru a verifica dacă există vreun bun;
  • actele constitutive sau documentele contabile, dacă pot fi găsite;
  • administratorul, dacă poate fi găsit;
  • sediul social/profesional, dacă mai există sau corespunde cu adresa din registrul comerţului;
  • numirea lichidatorului judiciar; pentru persoanele juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului.

Important! În procedura generală a insolvenței, perioada de observație are o durată de maximum un an. Mai exact, în această situație, perioada de observaţie este cuprinsă între data deschiderii insolvenţei şi cea a confirmării planului de reorganizare sau a intrării în faliment.

Cine poate intra direct în faliment, fără insolvență

Potrivit NCI, procedura simplificată a insolvenței li se aplică debitorilor care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

  • profesioniştii persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului, cu excepţia celor care exercită profesii liberale;
  • întreprinderile familiale;
  • membrii întreprinderii familiale.

Pe lângă cele trei categorii, mai pot solicita procedura simplificată a insolvenței şi firmele care îndeplinesc una dintre următoarele condiţii:

  • nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
  • actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
  • administratorul nu poate fi găsit;
  • sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul comerţului.

De asemenea, următoarele tipuri de persoane pot cere să li se aplice procedura simplificată a insolvenței:

  • persoanele juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului;
  • debitorii care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment;
  • orice persoană care desfăşoară activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut autorizarea cerută de lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele speciale de publicitate; pe lângă aplicarea legii insolvenței, aceste persoane vor primi și sancţiunile pentru lipsa autorizării sau înregistrării lor.

Pentru ce sume poate fi cerută insolvența simplificată

La fel precum în cazul procedurii insolvenței generale, pentru a o declanșa pe cea simplificată, debitorul trebuie să aibă datorii de minimum 40.000 de lei.

Mai exact, această sumă reprezintă valoarea-prag, respectiv cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a insolvenţei.

„Valoarea-prag este de 40.000 lei, atât pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale”, se subliniază în NCI.

În plus, pentru salariaţi, valoarea-prag trebuie să fie de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

Conform Institutului Naţional de Statistică (INSSE), în luna mai 2014, salariul mediu brut a fost de 2328 de lei, iar cel net de 1682 de lei.

Astfel, dacă salariații ar vrea să ceară insolvența unei firme, ei pot face acest lucru pentru datorii de aproape 14.000 de lei, pentru fiecare dintre ei.

Această sumă reprezintă aproximativ 15,5 salarii minime brute pe economie. Salariul minim brut este, de la 1 iulie, de 900 de lei, iar cel net de 672 de lei. Astfel, un salariu mediu  echivalează cu 2,5 salarii minime brute.

Din cifrele de mai sus rezultă că angajaților cărora nu le-a mai fost plătit salariul pe o perioadă de șase luni sau de un an și jumătate ar putea să ceară insolvența unei firme.

În plus, aceste datorii trebuie să aibă o întârziere de 60 de zile a datei scadenței.

Creditorul poate plăti o cauțiune de 10% din valoarea creanței

În termen de 10 zile de la primirea cererii de insolvență depusă de creditor, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa acestei stări.

„În cadrul judecării contestaţiei, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri”, se menționează în Legea nr. 85/2014.

De asemenea, dacă un creditor solicită insolvenţa, la cererea debitorului, formulată în termenul de 10 zile de la primirea cererii, judecătorul-sindic poate dispune consemnarea, prin încheiere, în sarcina creditorului la o bancă a unei cauţiuni de până la 10% din valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 de lei.

„Cauţiunea va fi consemnată în termen de 5 zile de la comunicarea măsurii, sub sancţiunea respingerii cererii de deschidere a procedurii. În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului, instanţa o va comunica debitorului şi organului fiscal competent”, se mai scrie în Legea insolvenței.

Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorului, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.

În cazul respingerii, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor, pentru introducerea cu rea-credinţă a unei astfel de cereri, conform dispoziţiei judecătorului-sindic.

„În cazul achitării, până la închiderea dezbaterilor, a creanţei creditorului care a solicitat deschiderea procedurii, judecătorul-sindic va respinge cererea ca rămasă fără obiect, cauţiunea depusă fiind restituită în mod corespunzător”, se mai scrie în NCI.

Dacă debitorul nu plăteşte creanţa creditorului până la închiderea dezbaterilor, iar judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, va admite cererea de deschidere a procedurii formulate de acesta şi va deschide, prin sentinţă, fie procedura generală a insolvenţei, fie procedura simplificată, după caz.

Indiferent de procedura aleasă, dacă este judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, cauţiunea va fi restituită creditorului.

Dacă, prin sentinţă, se decide deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, judecătorul – sindic desemnează un lichidator-judiciar provizoriu, dispunând efectuarea notificărilor.

Când trebuie declarată insolvența

Debitorul aflat în insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor legii respective, în termen de maximum 30 de zile de la apariţia acestei stări.

În plus, la cererea adresată tribunalului va fi ataşată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenţia de deschidere a insolvenţei.

Dacă la data expirării celor 30 de zile debitorul este angrenat, cu bună-credinţă, în negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, acesta are obligaţia de a adresa tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor legii insolvenței, în termen de 5 zile de la eşuarea negocierilor.

„Dacă în cursul negocierilor derulate în cadrul unei proceduri de mandat ad-hoc sau de concordat preventiv debitorul ajunge în stare de insolvenţă, dar există presupunerea rezonabilă, bazată pe indicii temeinice, că rezultatele negocierilor ar putea fi valorificate în termen scurt prin încheierea unui acord extrajudiciar, debitorul, de bună-credinţă, trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii în condiţiile şi termenul de 5 zile. În caz contrar, debitorul trebuie să introducă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă”, se mai scrie în Legea nr. 85/2014.

De asemenea, dacă insolvenţa este iminentă, debitorul poate adresa tribunalului o cerere de începere a acestei proceduri.

Ce documente sunt necesare

După ce se depune cerea de insolvență, de către creditor sau debitor, judecătorul-sindic desemnează, provizoriu, un administrator judiciar.

Acesta din urmă examinează situaţia economică a debitorului şi a documentelor.

La cererea de intrare în insolvența simplificată, trebuie atașate următoarele documente:

  • ultima situaţie financiară anuală, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a insolvenței;
  • lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de publicitate;
  • lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;
  • lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 6 luni anterioare înregistrării cererii introductive;
  • contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
  • o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedură simplificată;
  • o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;
  • o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, ONRC sau alte registre în a cărui rază teritorială se află sediul profesional sau sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;
  • o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar ori certificată de avocat, din care să rezulte că el sau administratorii, directorii şi/sau acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals, precum şi pentru infracţiunile prevăzute de Legea nr. 22/1969, Legea nr. 31/1990, Legea nr. 82/1991, Legea nr. 21/1996, Legea nr. 78/2000, Legea nr. 656/2002, Codul fiscal, Legea nr. 241/2005 şi infracţiunile prevăzute de legea insolvenței în ultimii 5 ani anterior deschiderii procedurii;
  • o declaraţie prin care debitorul arată dacă este membru al unui grup de societăţi, cu precizarea acestora;
  • dovada codului unic de înregistrare;
  • dovada notificării organului fiscal competent.

Documentele menționate mai sus trebuie depuse odată cu cererea de deschidere a procedurii sau, cel mai târziu, până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic.

Pentru nedepunerea unora dintre aceste documente, poate fi respinsă cererea de deschidere a insolvenței.

Totuși, această cerere va fi acceptată dacă acele firme nu pot fi identificate, dacă administratorul nu poate fi găsit sau dacă nu se găsesc documentele contabile ale acelora.

Cererile de insolvență ale persoanelor juridice vor fi semnate de reprezentanții acestora, potrivit actelor constitutive sau statutelor.

În plus, aceste cereri vor fi însoțite de o hotărâre a asociaţilor sau a acţionarilor.

La înregistrarea cererii, serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, cu privire la existenţa pe rol a altor cereri de deschidere a procedurii formulate anterior de creditori.

Dacă sunt înregistrate cereri formulate de creditori, se soluţionează cererea debitorului în procedură necontencioasă.

Astfel, prin aceeaşi încheiere, judecătorul dispune conexarea cererilor creditorilor, care în cazul deschiderii insolvenței devin declaraţii de creanţă, iar, dacă se respinge cererea debitorului, se soluţionează potrivit art. 72 și următoarele din Legea insolvenței.

Creanţele ce fac obiectul cererilor de deschidere a insolvenței, și care devin declaraţii de creanţă, pot fi actualizate cu accesorii calculate până la data deschiderii procedurii, în termenul legal stabilit pentru declararea creanţelor.

Dacă, după intrarea în procedura simplificată, debitorul nu prezintă lista completă a tuturor bunurilor sale, lista membrilor grupului de interes economic și o declaraţie pe propria răspundere sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, ONRC sau alte registre în a cărui rază teritorială se află sediul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de legea insolvenței într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive, lichidatorul judiciar desemnat va reconstitui, în măsura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din averea debitorului.

Pentru aplicarea legii insolvenței, administratorul judiciar va solicita de la autorităţile care deţin sau ar putea să deţină:

  • relaţii privind sediul principal al societăţii, punctele de lucru sau alte locaţii în care se află bunuri ale debitorului ori se desfăşoară activităţi ale acestuia,
  • date privind administraţia societăţii,
  • relaţii privind bunurile patrimoniale,
  • documente privind activitatea societăţii.

Autoritățile vor elibera informaţiile solicitate fără să perceapă eventuale taxe, onorarii sau comisioane, prevăzute de alte acte normative aferente acestor activităţi.

Pentru celeritatea insolvenței simplificate, respectiv pentru ca această procedură să se desfășoare mai repede, instanţa poate face următoarele demersuri:

  • poate stabili, pentru creditorul care a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă sau administratorul judiciar desemnat îndatoriri în ceea ce priveşte prezentarea probelor cu înscrisuri și relaţii scrise,
  • poate solicita la interogatoriu persoanele identificate ca făcând parte din conducerea societăţii,
  • poate solicita asistenţa şi concursul acestora la efectuarea actelor de procedură,
  • orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei.

De la care dată începe falimentul

Pe baza documentelor și a situații economice, administratorul judiciar întocmește un raport prin care propune fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale a insolvenței.

În plus, administratorul judiciar supune acel raport aprobării judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care va fi de maximum 20 de zile de la desemnarea primului.

„În cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, acesta va publica un anunţ referitor la raport în BPI (n.a. – Buletinul procedurilor de insolvenţă), cu indicarea datei primei adunări a creditorilor, sau va convoca adunarea creditorilor, dacă raportul va fi depus după data primei adunări. La această adunare va supune votului adunării creditorilor propunerea de intrare în faliment”, se mai scrie în NCI.

BPI este o publicaţie editată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC). Scopul BPI este publicarea citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi comunicărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, după deschiderea insolvenţei, precum şi a altor acte care, potrivit legii, trebuie publicate.

Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării acestui raport la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.

În plus, o copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la ONRC sau, după caz, la registrul în care este înregistrat debitorul şi va fi comunicată debitorului.

Judecătorul-sindic supune propunerea de intrare în faliment a debitorului în insolvența simplificată dezbaterii părţilor în şedinţă publică, în maximum 15 zile de la primirea raportului administratorului judiciar.

În cadrul acestei şedinţe de judecată, judecătorul-sindic, după ascultarea părţilor interesate, va da o sentinţă prin care va aproba sau va respinge, după caz, concluziile raportului supus dezbaterii.

Dacă este aprobat raportul, judecătorul-sindic va decide, prin aceeaşi sentinţă, intrarea în faliment a debitorului.

Minuta încheierii privind deschiderea falimentului este comunicată, de îndată, administratorului judiciar provizoriu sau lichidatorului judiciar provizoriu numit de către judecătorul-sindic.

Astfel, judecătorului-sindic pronunţă hotărârea motivată de deschidere a insolvenţei simplificată, respectiv faliment.

În plus, prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic pronunţă dizolvarea debitorului şi dispune confirmarea în calitate de lichidator judiciar a administratorului judiciar.

În aceste condiții, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite o notificare privind intrarea în procedura falimentului şi, în cazul debitorului persoană juridică, ridicarea dreptului de administrare şi dizolvarea acestuia.

Această notificare va fi trimisă tuturor creditorilor notificaţi de deschiderea insolvenței, debitorului şi ONRC sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor şi fundaţiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii.

Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în faliment prin procedura simplificată creditorilor care au depus cerere introductivă şi debitorului, prin administratorul special, depunând la instanţă, odată cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare”, se menționează în Legea nr. 85/2014.

Dacă debitorul nu mai desfăşoară activitate la sediul înregistrat în registrul corespunzător, iar creditorul care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu cunoaşte un alt sediu, punct de lucru sau de desfăşurare a activităţii şi după ascultarea raportului administratorului judiciar, comunicarea, notificarea oricărui act de procedură faţă de debitor, inclusiv a celor privind deschiderea acesteia, se va efectua numai prin BPI.

În plus, în cazul în care este justificată majorarea termenelor de publicare a tabelului preliminar de creanţe şi de definitivare a tabelului de creanţe, noile termene fixate vor fi notificate creditorilor.

Ce notificări vor fi făcute

Prin încheierea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar să efectueze notificările.

Astfel, după deschiderea insolvenței, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor, ONRC sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat sau înregistrat, pentru efectuarea menţiunii.

„Dacă creditorii cu sediul sau cu domiciliul în străinătate au reprezentanţi în ţară, notificarea va fi trimisă acestora din urmă. Notificarea va fi comunicată creditorilor de îndată şi, în orice caz, cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor”, se mai scrie în Legea nr 85/2014.

În plus, notificarea va cuprinde:

  • termenul-limită de depunere de către creditori a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de debitor şi termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la data expirării termenului de depunere a acestora;
  • termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;
  • termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a tabelului preliminar de creanţe, care nu va depăşi 10 zile, de la expirarea celor 45 de zile;
  • termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 25 de zile, de la expirarea celor 10 zile;
  • locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor, care va avea loc în maximum 5 zile de la expirarea termenului de 10 de zile.

În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute mai sus cu maximum 30 de zile.

„În cazul în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ţine, în termen de 5 zile, o şedinţă la care vor fi citaţi administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, debitorul şi creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluţiona deodată, printr-o sentinţă, toate opoziţiile. Admiţând opoziţia, judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii”, se precizează în NCI.

După intrarea în insolvența simplificată, pe acte şi în corespondenţă se va face menţiunea „în faliment”, „in bankruptcy”, „en faillite”.

Ce cuprinde tabelul cu datorii

După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi s-a predat raportul de evaluare a garanţiilor, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar va înregistra, de îndată, la tribunal şi va publica tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, în BPI.

După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în acest tabel pot participa la orice repartiţii de sume.

În cadrul procedurii simplificate, tabel definitiv de creanţe cuprinde:

  • toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii insolvenței, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii,
  • creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele admise provizoriu de către judecătorul-sindic,
  • creanţele născute în perioada de observaţie, ce au fost admise la masa credală.

Mai exact, în acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă, rangul de prioritate al creanţei şi situaţia fiecărei creanţe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferinţă.

Dacă, până la aprobarea propunerii administratorului judiciar, debitorul aflat în faliment prin insolvență simplificată şi-a continuat activitatea, lichidatorul judiciar va notifica, în termen de 5 zile de la data intrării în faliment, creditorii deţinând creanţe asupra debitorului.

În plus, au prioritate cererile de admitere a creanţelor, însoţite de documente justificative și care sunt născute în perioada de observaţie, solicitându-li-se să fie înscrise, în termen de 10 zile de la primirea notificării.

De altfel, notificarea va cuprinde şi termenele de publicare a tabelului preliminar de creanţe şi de definitivare a tabelului de creanţe, aşa cum au fost cuprinse şi în notificare.

În plus, vor fi verificate toate creanţele asupra averii debitorului, inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii insolvenței simplificate.

Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a creanţelor în termenul prevăzut, vor fi decăzuți din drepturi. Decăderea va fi constatată de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai înscrie creditorul în tabelul creditorilor.

Creanţele băneşti asupra averii debitorului se consideră scadente la data când este deschis falimentul.

„Această prevedere nu este aplicabilă în privinţa contractelor financiare calificate şi a operaţiunilor de compensare bilaterală în baza unui contract financiar calificat sau a unui acord de compensare bilaterală”, se menționează în Legea nr. 85/2014.

Cine suportă cheltuielile

Pentru cheltuielile aferente insolvenței simplicate se aplică aceleași reguli precum la cea generală.

Mai exact, toate cheltuielile, inclusiv cele privind notificarea, convocarea şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar şi/ sau de lichidatorul judiciar, vor fi suportate din averea debitorului.

Astfel, sumele prevăzute pentru aceste cheltuieli vor fi plătite cu prioritate în momentul existenţei disponibilului în contul debitorului.

Plăţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci.

Numărul contului şi unitatea la care acesta este deschis şi orice modificări ulterioare ale acestuia vor fi comunicate de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România către ONRC şi instanţelor judecătoreşti, pe lângă care funcţionează registrul societăţilor agricole, respectiv registrul asociaţiilor şi fundaţiilor.

În plus, plățile trebuie să aibă la bază dispoziţiile emise de debitor sau, după caz, de administratorul judiciar, iar în cursul falimentului, de lichidatorul judiciar.

De altfel, disponibilităţile băneşti vor putea fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.

În adunările creditorilor, administratorul judiciar poate solicita creditorilor să avanseze sumele necesare continuării insolvenței.

În scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de insolvență, oricând pe parcursul acesteia, în lipsă de lichidităţi în patrimoniul debitorului, administratorul judiciar/ lichidatorul judiciar va identifica bunuri valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, şi va proceda la valorificarea de urgenţă, la minim valoarea de lichidare a acestora, stabilită de un evaluator.

„Până la desemnarea comitetului creditorilor decizia de valorificare aparţine administratorului judiciar/ lichidatorului judiciar”, se precizează în noua lege a insolvenței.

În plus, propunerea de valorificare, care se depune la dosarul cauzei şi se publică în extras în BPI, poate fi contestată de către orice parte interesată, în termen de 3 zile, de la publicarea extrasului raportului în BPI.

După desemnarea comitetului creditorilor, valorificarea se va face cu acordul comitetului.

„În lipsa disponibilităţilor în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi făcute potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pe baza unui buget previzionat”, se mai scrie în NCI.

Acest fond de lichidare va fi constituit prin:

  • aplicarea unui procent de 50% la taxele care se achită la ONRC pentru autorizarea constituirii persoanelor supuse înregistrării în registrul comerţului, cu modificările actelor, faptelor şi menţiunilor acestora, şi efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerţului, autorizare, funcţionare şi eliberare documente specifice, verificare şi/sau rezervare, transmitere/ obţinere/ eliberare documente şi/sau informaţii prevăzute de lege;
  • preluarea a 2% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă, inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumă care va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente insolvenței.

Sumele plătite din fondul de lichidare pentru cheltuielile de insolvență sunt considerate avansuri şi vor fi restituite de către practicianul în insolvenţă din averea debitoarei la momentul existenţei lor.

Bunurile lichidate sunt evaluate în totalitate și individual

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidatorul judiciar sub controlul judecătorului sindic.

Dacă averea debitorului poate fi inventariată complet într-o singură zi, lichidatorul judiciar va putea proceda imediat la inventariere, fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri se va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil.

Administratorul special va trebui să fie de faţă şi să asiste la inventar, dacă judecătorul-sindic dispune astfel. Dacă administratorul special nu se va prezenta, el nu va putea contesta datele din inventar.

Pe măsura desfăşurării inventarierii, lichidatorul judiciar ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.

Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar va face toate demersurile de expunere pe piaţă, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.

Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidatorul judiciar a inventarierii şi depunerea raportului de evaluare.

Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât şi individual. Mai exact, evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalităţii bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcţionale.

Raportul de evaluare va fi depus la dosarul cauzei, iar un anunţ cu privire la depunerea acestuia şi un extras cuprinzând o sinteză a sa se vor publica în BPI.

În plus, creditorii vor putea consulta raportul de evaluare în locaţia indicată prin anunţ de către lichidatorul judiciar.

„Lichidatorul judiciar va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 15 zile de la data depunerii raportului de evaluare la dosarul cauzei, în vederea stabilirii tipului de vânzare”, se scrie NCI.

Astfel, bunurile vor putea fi vândute în bloc sau individual.

La fiecare 3 luni, calculate de la data începerii lichidării, lichidatorul judiciar va prezenta comitetului creditorilor un raport asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, precum şi un plan de distribuire între creditori, dacă este cazul.

Acest raportul şi plan vor fi înregistrate la grefa tribunalului şi se publică în BPI.

De asemenea, în acest raport va fi prevăzută și plata altor cheltuieli:

  • taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activităţii;
  • plata remuneraţiilor administratorului judiciar, lichidatorului judiciar;
  • taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri;
  • cheltuielile avansate de creditor în cadrul procedurii de executare silită;
  • creanţele furnizorilor de utilităţi născute ulterior deschiderii procedurii;
  • remuneraţiile datorate la data distribuirii persoanelor angajate în interesul comun al tuturor creditorilor, care se vor suporta pro rata, în raport cu valoarea tuturor bunurilor din averea debitorului;
  • plata lichidatorului judiciar.

În plus, creanţele din timpul falimentului se plătesc în următoarea ordine:

  • taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, pentru continuarea activităţii, precum şi pentru plata remuneraţiilor administratorului judiciar, lichidatorului judiciar;
  • creanţele provenind din finanţări;
  • creanţele izvorâte din raporturi de muncă;
  • creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii, cele datorate cocontractanţilor şi cele datorate terţilor dobânditori de bună-credinţă sau subdobânditorilor care restituie averii debitorului bunurile ori contravaloarea acestora;
  • creanţele bugetare;
  • creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
  • creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;
  • creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, creanţele din recuperarea bunurilor ce fac obiectul material al contractului de leasing, inclusiv obligaţiunile;
  • alte creanţe chirografare;
  • creanţele născute în patrimoniul terţilor dobânditori de rea-credinţă ai bunurilor debitorului, cele cuvenite subdobânditorilor de rea-credinţă, precum şi creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a asociaţilor ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;
  • creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

După ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului judiciar, cel din urmă va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului.

Fondurile nereclamate în termen de 30 de zile de către cei îndreptăţiţi la acestea vor fi depuse în fondul de lichidare.

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: